Ai, în ochii mamei mele
E un băieţaş pitic!
Tare seamănă cu mine
Numai că e foarte mic!
Veni un târgoveţ ciudat
Din alt oraş sau din alt sat.
-De vânzare sunt zorile?
-Nu.
-Bună vreme, Moş Martine!
-Bună vreme, măi copile!
-Încotro cu noaptea-n cap?
-La oraş să-mi iau un brad!
Se adună flori şi stele
Pe sub seară
În jurul măicuţei mele
Pe sub seară
Izvoare –
Limpezi zăvoare!
Sufletul mamei
De voi străjuit.
Cum mai semeni mamei,
Lină floare, chip de aur mut, –
Când mai mult pe nelumină
Te închizi acestui lut;
Tot mai mic
Devine omul zilei
Și tot mai mare
Omulețul imaginației
Trece Soare, trece Lună...
Și de chipul tău mereu
Ca un pom de roșii mere
Sunt rodit lăuntric eu.
Piatra asta e o pâine caldă.
Vântul ăsta e un vin domnesc.
Și pelinul – busuioc sălbatic.
Stă purcelul jos în paie:
„Sunt murdar. Murdar de tot.
Trebuie să-mi fac o baie“
Și s-a dus s-o facă-n glod.