Mama pâine albă coace,
Noi zburdăm voios,
Pentru pace, pentru pace
Mulțumim frumos.
Iar e toamnă. Zile calde.
Frunza ruginie cade.
Frumușel cei mici se spală
Și se duc cuminți la școală.
Rouă rourată
Care nu se gată
Trandafir de purpur
La mijloc de noapte
Iartă-mă, Doamne,
că-ți hulesc pâinea...
Dar orice pită
e o gură fără cuvânt.
-Numele și prenumele?
-Eu.
-Anul de naștere?
Lui Vladimir Curbet
Într-o tânără grădină
Dintr-un sat frumos, bogat,
E-o liniște iubirea?
Mi-s pletele albite.
Și tulbure mi-e somnul
Ca între două pite.
La Mănăstirea Căpriana
Bate un clopot în zi de duminică
La Căpriana rană pe rană,
Rană pe rană se vindecă.
Cerul e țesut din stele,
Luncile – din floricele,
Numai dorul strămoșesc –
Din cuvântul românesc.
Dar mai întâi
să fii sămânță.
Tunet să fii.
Ploaie să fii.