Întins pe drumul orchestrat,
Te-ai prăbușit în falsa groapă,
De drepte-mpunse-ntr-un pătrat,
Ce firi viclene-ți vând sub pleoapă.
Ai doar prieteni mizantropi,
Ce brațe-întind înspre confuzii,
Ei cresc pereții falsei gropi
Și-s vânzători de vechi iluzii.
De scapi din brațele-amăgirii,
Nu-ți legi speranțele de-o scară,
Seduși de poftele măririi,
Stăpânii, spaime noi prepară...
Dreptunghiuri ce animă lumi,
Ne-aruncă-n cada contemplării,
Tapetul vieții-i doar minciuni,
Iar noi, la moara întâmplării...
Stăpâni, la capete de sfori,
Strâng frâiele pe cei în jug,
Himere, frici ne dau fiori,
Când ei se scaldă în belșug.
Dar au uitat că mai presus
De lumea asta-i alt Stăpân
Și-o groapă le-a menit de Sus
Ce n-o pot ocoli, nicicând!...
vezi mai multe poezii de: dorurot
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.