Tema săptămânii - Poezia săptămânii nr: CCCXCVI

Consecință
În general, nu vreau să știu ce m-așteaptă. Alteori, aș vrea să știu ce-i așteaptă pe cei care m-au umplut de supărare, bucuroși că mă doare. Deși nu-s răzbunător și las destinul să decidă, dar când strâng multă obidă, aș vrea să văd căderea lor, de-o fi să cadă. Iar de-or să cadă, aș vrea să vadă că-i văd că au ajuns sub prăpăd, în penitență. Și nu, n-or să-mi citească-n ochi bucurie, de-o fi să fie, ci doar indiferență.

Vroiam să-ţi spun atunci, cumva în toiul nopţii
Că neiubindu-mă, cândva, ai să regreţi
Şi-ai să mă laşi să zac iubind în faţa porţii,
Până voi fi chemat în lumea celor drepţi

Nu-nchide fereastra, nu vântul m-apasã,
Nu ploaia îmi curge în ochii cãprui,
E teama de tine, că nu îți mai pasă,
Flămânzi de lumină ajungem sătui.

Ninge infloritor de primăvară
...fulgii imi pistruie fața
Vreau să ajung la lumina de acasă
Drumu-i cărunt, timpul mărunt

Întins pe drumul orchestrat,
Te-ai prăbușit în falsa groapă,
De drepte-mpunse-ntr-un pătrat,
Ce firi viclene-ți vând sub pleoapă.

Luminată de un astru
Luna, becul cel terestru,
Luminează printre stele
Marea și visele mele!

Trunchiul noduros crește
în carne, oase și ochi
fără putință de oprire
sau de respiro