Noaptea ne curge destine din stele,
E Terra un iad de reci acuarele,
În mreaja lor împletindu-se luna,
O doină de jale ne-ngână într-una!
Doar fericiriri până ieri în vibrație,
Viitorul, urzeli de cânt și de grație,
Azi însă Universul e Titan supărat,
Că nufărul său, Viața-n otrav-am scăldat!...
Prin milenii, în valuri strămoșii s-au scurs,
Sunt templele, gândul spre treapta de sus,
Dar azi, pleava lumii cârmit-a timona,
Spre port de pirați cu duh ca Mamona!
Noaptea ne curge destine din stele,
Cenușa din lume se scutură-n ele,
Cu funii de spleen ne spânzură luna,
Mi-e sete de soare, dar noapte-i într-una!...
Noi, ceata de-arhangheli în slujba luminii,
Fulger să dăm din sclipirea gândirii,
Să smulgem timona din braț de pirat,
Și-n lume dreptatea revie-n palat!...
vezi mai multe poezii de: dorurot
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.