Să știu că pot e cel mai bun lucru ce mi s-a întâmplat în viață
sau poate alta doilea
primul a fost să cunosc iubirea
aceea iubire despre care scriu poeții
dar nu o întâlnesc mulți
sau poate trec pe lângă ea
ca pe lângă o bancă în parc
fără să se așeze vreodată
chiar de oboseala strigă în ei
ca un lup flămând în mijlocul pădurii de spini.
Nu m-a învățat nimeni că pot
nici cărțile
nici oamenii
nici viața
nimeni nu mi-a fost profesor mai bun decât greșeala
ce m-a ținut de mână tăcută.
Am hulit-o, am urât-o, am blestemat-o
în fiecare clipă neagră
când toate ciorile se adună
asupra unui stârv de voință
dar s-a ținut de mine ca un preot ce te duce la spovedanie
unde trebuie să spui tot
dar tu vrei să muțești înainte de a ajunge
ca să nu scoți din tine negura
când rușinea e pregătită
să-ți răsucească un cuțit în inimă.
Împiedecându-mă am văzut lumina de la capătul tunelului
și astăzi știu
că nimic nu vine pe ușa întâmplării
și că doar greșeala e cea pe care o poți bate pe umăr frățește
în viață.
Un sfat doar:
mergi înainte
fă greșeli
învață din ele
și nu le regreta!
vezi mai multe poezii de: gabrielaa
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.