Când genar din cingătoare
Scutura a nopții haină,
Dans vrăjit de ursitoare,
Din divin amăgea taină:
Dintr-o stea îndepărtată
Noaptea asta cristalină
Va lăsa lin să răzbată
Duh împrăștiind lumină...
Avea chip, izvor de farmec,
Frunte 'naltă, visătoare,
Pe cuvânt, harul său darnic
Nins-a cu polen și soare!...
A cutreierat de-a lungul
Si de-a latul draga-i țară,
Doină poleind trecutul,
Veac de aur să-i răsară.
Și căta în codrii lacul
Visurilor de iubire,
Geniul însă, urma sacru
Calea sa spre nemurire...
Ascundea sub pălărie,
Pe albastra-i, dulce floare,
Nimenea să nu mai știe
Cum se fur-o sărutare!...
Aprinzând prea tare dorul,
A zburat 'napoi la stele,
Dăruindu-ne izvorul
Din lumina-i ce nu piere!...
Noi luceferi își cer zorii
Iscusit tocmindu-și versu',
Ei rămân doar... epigonii,
El,...luceafărul măiestru!...
vezi mai multe poezii de: dorurot
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.
Mulțumesc Ina M și tuturor celor care au poposit și apreciat aceste versuri! ❤️
dorurot (autor)
miercuri, 26 ianuarie 2022
Un omagiu adus lui Eminescu!
Vom admira în veci
Lumina ta dorită
Și vom simți cum treci
Prin viața noastră scurtă!
Ina M.
duminică, 23 ianuarie 2022