țin strâns în palme mugurii tăcerii dorite
două păsări își unesc zborul și acustica gândurilor
destramă noaptea
de unde această explozie de soare înecată în verde?
te-am ascuns în spatele unui fir de iarbă timid
și clipa se prelinge pe tăișul lui
ca ultimul cuvânt dintr-o carte
sfârșitul își strigă dimineața
pe țărmul invadat de pașii
cuvintelor de plumb
adina v.
21.10.2021
vezi mai multe poezii de: Adina Speranta
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.
Mulțumesc din suflet, dragă A! :)
Cu drag!
Adina Speranta (autor)
duminică, 30 ianuarie 2022
Cu plăcere, doamna Adina Speranta!
Georgiana-Laura Gheorghe
duminică, 30 ianuarie 2022
Poezia ta îmi sugerează desfășurarea unei idile de o noapte.O idilă în care gândurile vorbesc zburând ca doua păsări în aceeași direcție.Se vede explozia de lumină a soarelui înmagazinată în clorofila ce abundă la tot pasul.Dar sfârșitul visului (căci vis este) își strigă dimineața,începutul, o dată cu rostirea cuvintelor grele ca plumbul,care destramă aceasta plăsmuire.Pe mine m-a încântat țesătura superbă a metaforelor cu grijă alese.Felicitări Adina!
SAlecsandru
duminică, 30 ianuarie 2022
Mulțumesc pentru popas și apreciere :)
Adina Speranta (autor)
duminică, 30 ianuarie 2022
Este un poem emoționant.
Georgiana-Laura Gheorghe
vineri, 28 ianuarie 2022
Mulțumesc mult, domnule Dincă :)
Mă onorează aprecierea dumneavoastră :)
Adina Speranta (autor)
joi, 28 octombrie 2021
Mi-a plăcut poezia, mai ales versurile:
„te-am ascuns în spatele unui fir de iarbă timid
și clipa se prelinge pe tăișul lui
ca ultimul cuvânt dintr-o carte”,
în care eu văd fragilitatea ființei umane și efemeritatea ei în lupta cu timpul și cu destinul.
Numai bine,
Petru Dincă
luni, 25 octombrie 2021