Cel mai mult mă tem
de singurătate
când sunt îndrăgostit;
atunci îi caut o scuză fricii
care-mi șterge cărările;
și cred că adevăr
este doar ce pot pipăi.
Nu-mi pot imagina
un zid fără uși
sau un chip fără ochi
atâta timp cât inima ta
mă tulbură cu lumina
unui tril de privighetoare
și mă ninge cu petale
de trandafiri. Nimic
nu mă împiedică atunci
să fiu deopotrivă apă
și țărm, vis și trezie...
vezi mai multe poezii de: Vasile Toma
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.