De dincolo de mine, mă-ntorc iar către gânduri
Aşteaptă cam demult să le aştern în rânduri,
Aşteaptă cu răbdarea ce-o ai când trece-o vârstă:
Spre ele azi mă-îndrept, un orb pe-o punte-îngusta.
Vibrau odinioară la orişice culoare,
La orice fir de umbră priveau întrebătoare
Şi-apoi, în fapt de seară, cu luna pală sfetnic
Stăteam şi ne-aminteam, pe toţi bârfind netrebnic!
Eu m-am pierdut, treptat, mai mult tot înspre mine
Şi-am devenit, stingher, un altul doar cu sine
Dar iată, să le-aştern pe inima, în rânduri,
De dincolo de mine mă-ntorc iar către gânduri!
vezi mai multe poezii de: Dunare
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.
Multumesc frumos pentru randuri, doamna Eniu! Da, din nostalgie s-au nascut versurile acestea, dar sper sa ramana cititorului si imboldul de a lua framantarea gandurilor de la capat :-)
Cu stima,
Dunare (autor)
luni, 26 aprilie 2021
Mi-a creat o stare aparte, amestec de nostalgie și regret pentru timpul trecut.
Lucia Eniu
miercuri, 21 aprilie 2021