Între două frunze moarte
Stau speranțele deșarte
Și atârnă de o creangă,
Învelite într- o rugă.
Vântul vieții împietrește
Când voința se-mpletește
Cu speranțele cuprinse
Între lacrimi mari de vise.
O secundă înghețată
Într- o zi înfrigurată
De dorința de iertare
Dă speranțelor putere
Și în iarna neputinței
S-a aprins steaua voinței.
Îndreptând spre cer privirea
Sperăm s-avem mântuirea
Și în viața noastră scurtă
Vrem iertare cât mai multă.
vezi mai multe poezii de: Ina M.
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.