înot la nesfârșit ȋntr-o lingură cu apă
și buza mea se crapă
de sete
de-ntrebări
de semnele de carte
care s-au scurs în piramide
și în moarte
odihna mea sub piatra asta moale
se răscolește-n pasul
ce umblă pe-altă cale
copiii care-și taie degetele lungi
înalță zmeie până unde mergi
dar nu ajungi
înot la nesfârșit cu ei de mână
în timp ce toate apele se-adună
3 februarie – 16 decembrie 2018, Constanța
vezi mai multe poezii de: lorena.craia
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.