nu-mi aduc prea bine aminte
zâmbetul lui
şi nici
ultimele îmbrăţişări
ştiu doar că
pe întunericul din noapte
scrijeleam cu unghiile - TATA
tăcut
de sub umbra rămasă
undeva în timp
Dumnezeu
mă privea de parcă
nu s-ar fi
întâmplat nimic
până în ziua în care
mi-a şoptit
întoarce-te în lumină şi
în zborul de pasăre
niciodată în umbrele
care nu se văd
şi vei fi tu însuţi
şi pentru că
între mine şi umbră există o asemănare
nu-mi voi întoarce niciodată privirea
înspre cealaltă jumătate a nopţii
în mine a mai rămas lumină doar atât
cât să-mi amintească de cel care a fost
tata
vezi mai multe poezii de: teodor dume
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.