Tema săptămânii - Poezia săptămânii nr: XCIV

Cu boboci pastel în suflet , două tufe de bujori
Au crescut în cântul ploii, simfonie de fiori.
Așteptam picuri- secunde strânse în mănunchi de zile
Ca să văd florile –bulgări, prospețime de copile!

Oameni buni şi frumoşi pleacă-n moarte, pe jos,
Într-un zbor meritat, fără niciun folos,
Oameni sinceri şi buni nu au timp să mai stea
Printre noi, ce trăim parcă altundeva.

Dezamăgire totală nu există sinucigași întru poezie
Somnambulă melancolia mă trezește când are chef
Tac și execut adică scriu tot ce-mi trece prin inimă
Nu-i nicio noutate Și Nietzsche unul din ucigașii lui

M-ai înlănțuit cu privirea,
Ce-o simt peste tot,
M-ai încătușat
În strânsoarea brațelor tale

Pe sub vechi noiane rugul se-ntețește,
Jarul surpă vântul, călator stingher...
Zâmbetul pe buze singur se zidește,
Pe unde ieri sculpta, zeul unui ger.

nu-mi aduc prea bine aminte
zâmbetul lui
şi nici
ultimele îmbrăţişări

"O tristețe silențioasă, pe vârfuri mergând
Și o doamnă prețioasă, din ea învățând
Durere pură, din care, pretinzând
Vom ajunge pe meleaguri înțelepte, pe aceasta cuprinzând.

Suntem atâta de singuri,
parteneri cu nepăsarea.
dureros de orbi,
dureros de surzi,

Am aruncat în aer o monedă
Și timpul s-a oprit preț de-o secundă.
Aveam privirea ațintită-n cer,
Aveai o rochie lungă.