pe un peron ticsit cu amintiri
au zăbovit doi porumbei de ceață
și eu ca martor la nenorociri
te-am deslușit cu umbrele pe față
o multitudine de-angajamente
se-agață de locomotive reci
istoria iubirii permanente
atunci când eu mă-ntorc și tu nu pleci
pe un peron ticsit cu amintiri
au zăbovit necunoscuți de-o viață
și eu pândit de vechi nenorociri
m-am regăsit în titlu și prefață
am alergat năuc la edituri
pledând pentru legitimă-apărare
din toate m-am ales doar cu frânturi
pe tine te-am zidit în fiecare
cu Dumnezeu am pus atunci pariu
că tu rămâi femeie-ntre femei
dar tu cu un sigiliu auriu
ai condamnat la moarte porumbei
.
26 decembrie 2018, Constanța
vezi mai multe poezii de: lorena.craia
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.
Prin câte orașe am poposit de-a lungul vremii...
lorena.craia (autor)
luni, 14 octombrie 2019
Bravo, bre! Like pt poezie si inca unul ca-mi esti concitadina
maresalmusca
duminică, 13 octombrie 2019