Tema săptămânii - Poezia săptămânii nr: CCXI

Covor de gânduri reci pe sub pantofi de toamnă,
Se strânge- n bălți de plânset și lacrimi ne condamnă
La rugăciuni cu plumb de nori ce amenință
Să ne căim degrabă c-am fost făr de credință.

APARI CA-N VIS IZVOR IUBIRII

Când clipa cea veșnică din trezie și somn stă să te fure,
apari ca-n vis izvor iubirii-n zbor prin ceruri străpure

Obosită de-ntuneric noaptea vie zori adună
Trupul verii se îmbracă cu fiori de vânt nebun,
Printre diguri colţi de barcă muşcă razele de lună
Apa mării se deşteaptă printre bancuri de barbun.

Mi-am lăsat papucii lângă pat
frumos așezați – unul lângă altul

Noaptea asta, ca altădată/ ca niciodată

O,Doamne toamna asta cu cât e mai frumoasă
Ca toate celelalte de dinaintea ei,
Cu-atât mai multe vise mă prind ca ntr-o mătasă
Și doru-mi taie-n suflet păianjen de alei.

M-am îmbrăcat cu umbra unei frunze
Și alte zeci le-am frământat în palme,
Mi-au închistat durerea lor pe buze..
Nu simți și tu tristețea ăstei toamne?!

pe un peron ticsit cu amintiri
au zăbovit doi porumbei de ceață
și eu ca martor la nenorociri
te-am deslușit cu umbrele pe față

toamna amnezică
și-a uitat culorile în venele mele
ipotecând verdele zilei de mâine

Dragă Kitty raiul este o camera fără ferstre
Plină cu cărți în toate limbile pământului Să
Nu exagerăm totuși Trebuie să fie loc Oamenii
merg nu zboară din bibliotecă în bibliotecă

Un somn uşor

Secundele târzii din noapte,
fac visele să se aşeze

Nu oricine are harul
De a da hârtiei chip;
Mulți înalță sanctuarul
Nu pe stâncă - pe nisip.

E cumplit de întuneric aici în cafenea...
Plouă pe lespezi, afară, în parcuri,
Damele râd cu lacrimi prin farduri,
Iar eu-s gol de tine și de șederea ta...

CERUL VÂNĂT


ieri mai creșteau doi copaci pe pământ