Sper ca într-o zi
Noi doi ne vom regăsi;
Scriu rânduri, le aștern pe cer
Stelelor îndepărtate nu-ncetez să te mai cer.
Cercetez harta universului
Și aplic logica versului-
Rime împrăștiate peste sori
Atrag duios mistere, comete printre nori.
Se întâmplă să mai văd un ochi,
Ori o geană supernovă
Și tu din nucleul tău dezgropi
Amorul într-o altă slovă.
Iubirea ta naște furtuni
Culegând o galaxie în zburdalnice înțelepciuni.
Și nu ințeleg, zău, de ce eclipsa
M-a făcut să îți văd lipsa...
Tu-un soare, eu-pământul
Iar orbita-mi, jurământul.
vezi mai multe poezii de: hlh98
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.
Speranță plecată spre noi galaxii
Tu oare chiar nu vrei să știi
Că dragostea e stea pe pământ
Se simte,se vede și nu e cuvânt?
Ina M.
duminică, 23 ianuarie 2022
Vă mulțumesc!
La mulți ani asemenea :)
hlh98 (autor)
sâmbătă, 08 ianuarie 2022
Chiar aveți dreptate! Logica versului funcționează în postarea dumneavoastră.
La mulți ani! :)
Adina Speranta
vineri, 07 ianuarie 2022