De-abia ieri fu creștetul tău castaniu ca bucla iubitei
A cărei gingașă făptură din depărtare mă cheamă;
De timpuriu îți înseamnă fruntea sur argintie
Zăpada ce-n noaptea cu viscol te potopise.
Ah, viața la fel apropie vârste-ntre ele și leagă,
Așa cum un vis nestatornic pe azi și pe ieri le-a legat.
Traducere Maria Banuș
vezi mai multe poezii de: Johann Wolfgang von Goethe
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.