traducere de Maria Banuş
O, fie ca al vieţii duh
În cuget să-mi vuiască
Şi-o plăsmuire grea de suc
Din mâna mea ţâşnească.
Eu tremur doar şi bâigui doar,
Ci nu renunţ şi stărui.
Te simt,natură, te văd clar,
Mi-e dat să te dezvălui.
Când mă gândesc cum an de an
Gândirea-i mai bogată
Şi unde-a fost doar bărăgan,
Izvoare se desfată,
Mi-e dor, natură,să te simt
Statornică, duioasă!
Din mii de guri să-mi joci ţâşnind
Fântână bucuroasă.
În forţa cugetului tu
Vei pune voioşie
Şi strâmta-mi viaţă, de acu,
Vei face-o veşnicie.
vezi mai multe poezii de: Johann Wolfgang von Goethe