Mă furișez prin câmp, tăcând,
Și pușca-n mâini o țin.
Mi se năzare chipu-ți blând,
O, chipul tău divin.
Te plimbi tăcută, calci domol
Pe câmp și prin vâlcea.
Au chipul meu nu-ți dă ocol?
Nu îl zărești cumva?
Acel ce-n lume este dus
E-acum pribeag, mâhnit,
La răsărit, că și-n apus,
Că-atunci te-a părăsit.
Când mă gândesc la tine-acum,
În ceruri parcă-aș fi;
Îmi e în suflet nu știu cum:
Să te visez mă-nbii.
Traducere de I. Casian Mătăsaru
vezi mai multe poezii de: Johann Wolfgang von Goethe
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.