Către Charlotte von Stein - Johann Wolfgang von Goethe
Adăugat de: Gerra Orivera

Pentru ce mi-ai dat privirea-adîncă,
Grea de presimţiri, în viitor?
în noroc şi în iubire încă
Să nu credem noi amăgitor?
Pentru ce, Destin, ne-ai dat senzaţii,
Unu-n altul să privim profund,
Ca să iscodim în ce relaţii
Noi ne-aflăm în vălmăşagul crunt?
Ah, şi-atîta lume-abia-şi cunoaşte
Propriul suflet, fără rost umblînd,
Şi nădejdi o lasă şi o paşte
Suferinţa, fără veste,-oricînd,
Şi exultă iar, cînd aurora
Bruştei bucurii mijeşte-abia;
Ni-e refuz doar nouă-amîndurora
Fericirea reciprocă de-a
Ne iubi, făr' a ne înţelege,
Ce n-am fost văzînd în celălalt,
Fericiri de vis să ne tot lege,
Şovăind şi-n risc de vis, înalt.



Plin de golul vis, ce fericire!
Fericit, de-ai presimţi-n zadar!
Dar cu-orice prezenţă şi privire
Vis şi presimţire tot ne-apar.
Ce-o să ne rezerve Soarta! spune.
Să ne lege strîns, cum se făcu?
Ah, în vremi ce le-am trăit, mai bune,
Soră sau soţie mi-ai fost tu?


Mă ştiai pînă-n străfundul firii,
Nervul cel mai pur vibrînd uşor,
Mă citeai cu fuglerul privirii,
Altfel greu pătruns de-un muritor;
Şi-mi calmai tu sîngele fierbinte,
Ca din rătăcire să mă-ndrept,
Braţe îngereşti, să mă alinte,
îmi strîngeam din nou zdrobitul piept;
Fire mi-l ţineau în vrăji, uşoare,
Şi-l distrai cu fleacuri cîte-o zi.
Ce desfăt şi-extaz, cînd la picioare
îţi zăcea ca pentru-a-ţi mulţumi:
Inima-i cu-a ta sta-ntr-o bătaie,
Se simţea în ochii tăi mai bun,
Se-alina şi sîngele-n văpaie
Şi-orice simţ se lumina acum!
Amintirea doar din astea toate
Inimii incerte-i vine-n plin,
Simte tot acea realitate,
Noua stare pentru ea e chin.
Nu ni-e sufletul întreg - se pare -
Pentru noi şi-amiaza-amurg se vrea.
Ce noroc că Soarta cruntă-n stare
Totuşi nu-i să ne mai schimbe ea!



vezi mai multe poezii de: Johann Wolfgang von Goethe




Împărtăşeşte-ne opinia ta:

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.