Flori mărunte, foi în muguri,
Îmi răsfiră ușurei
Pe o panglică de mătase
Tinerii și bunii zei.
Zefir, du-o-n zbor de aripi,
Prinde-i-o după mijloc,
În oglindă să se vadă
Luminată de noroc.
Și cu trandafiri încinsă,
Trandafir tu însăți ești;
O privire, viață dragă,
Și din plin mă răsplătești.
Simte-mi inima ce simte,
Dă-mi în voie mâna ta,
Și panglica ce ne leagă
Trainică-ntre noi va sta!
Traducere Ioan Sân-Georgiu
vezi mai multe poezii de: Johann Wolfgang von Goethe
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.