Cum de, pretutindeni, omul
Se tămăduiește?
Orișicui i-e drag de zvonul
Ce se rotunjește.
Zvârle tot ce-ncurcă mersul!
Nu-ncerca orbește!
Până câinii ori mântui versul
Mai întâi trăiește!
Sunetul cel plin al vieții
Prin simțire treacă
De-i poetul dat tristeții,
Singur se împacă!
Traducere Maria Banuș
vezi mai multe poezii de: Johann Wolfgang von Goethe
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.