Acel ce pâinea n-a udat
Cu-ale lui lacrimi și-n nopți pline
De chin, pe pat, plângând n-a stat,
Nu vă cunoaște, nu, puteri divine.
În viața noastră ne mânați,
Lăsați sărmanul să greșească,
Apoi durerii pradă-l dați:
Căci nu-s greșeli să nu plătească.
Traducere de Maria Banuș
vezi mai multe poezii de: Johann Wolfgang von Goethe
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.