Plete! m-ați închis nebune
În ovalul unui chip!
Șerpi iubiți cu bucle brune,
Vouă, să rezist nu-i chip.
Numai inima-ndrăzneață
Tânără zvâcnește-oricând;
Sub zăpezi și voal de ceață
Ca o Etna stă arzând.
Tu-nroșești ca zori bogate
Orice vârf de aspru zid,
Și-nc-o dată simte Hatem
Zvon de Mai și vânt torid.
Înc-o sticlă! Sus, amice!
Beau în cinstea ei acum!
– Pentru mine-a ars!, va zice
Ea, văzând un pumn de scrum.
Traducere Ștefan Augustin Doinaș
vezi mai multe poezii de: Johann Wolfgang von Goethe
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.