Ies mioare din fâneață,
Ce rămâne-i verde pur.
Dar e-un rai când prinde viață:
Toată-i flori pestrițe-n jur.
Nu-i speranța o văpaie
Ca de pâclă... Glob de foc,
Soare mândru, norii-i taie
Și ne adă tu noroc.
Traducere A. Covaci
vezi mai multe poezii de: Johann Wolfgang von Goethe
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.