În crengile-ncărcate
Privirea să ți-o pierzi!
Și fructe ți se-arate
În coji nespus de verzi.
De mult atârnă ele
Și nu-și știu rostul lor,
Iar ramurile grele
Li-s leagăn răbdător.
Dar pururea-n găoace
Se coace-un sâmbur brun;
Lui aerul îi place
Și-un soare cald și bun.
Plesnește coaja; poate
Să cadă vesel el.
Și cânturile-mi toate
În poală-mi cad la fel.
Traducere A. Covaci
vezi mai multe poezii de: Johann Wolfgang von Goethe
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.