În ochii mei, privirea ta cea plină,
Sărutul gurii tale pe-a mea gură,
Cui astfel de momente date-i fură
Ce altceva pe el îl mai alină?
Departe-ți sunt, și de ai mei străină,
Aceleași gânduri bat pe loc, în horă,
Și ele dau mereu de-aceeași oră,
Unica oră; lacrimi prind să vină.
Și lacrima se usucă în neștire:
E-ndrăgostit, gândesc-aci-n tăcere,
Și nu-nvingi tu distanțele aceste?
Auzi-mi acest vaier de iubire;
Unica-mi fericire-i a ta vrere,
Cu mine-ndurătoare; dă-mi o veste!
Traducere Maria Banuș
vezi mai multe poezii de: Johann Wolfgang von Goethe
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.