Călătoream grăbit. O roată scoasă
De la trăsură-mi îmboldea dorința.
Mă și vedeam curând sosit acasă.
Dar zorul meu conta pe iscusința
Unui fierar bărbos, cu fața trasă,
Și-un vizitiu, care-și dădeau silința.
Dar meșteșugu-i cu chichițe: drept e
Să-i spună omului grăbit s-aștepte.
Traducere Ștefan Augustin Doinaș
vezi mai multe poezii de: Johann Wolfgang von Goethe