Venea, pleca: vorbeam cu ea. La rându-i
Îmi răspundea, vădindu-și gingășia;
Tăia cu grijă puiul; și văzându-i
Priceperea, îi admiram mândria.
Oare și ea se tulbura în gându-i?
Căci eu simțeam că-mi vine nebunia:
Răstorn un scaun, brațele-mi rapace
O-nșfacă; ea șoptește: Nu, dă-mi pace!
Traducere Ștefan Augustin Doinaș
vezi mai multe poezii de: Johann Wolfgang von Goethe
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.