Să știi că jos mătușa stă la pândă
Și-mi numără minutele-n tăcere;
Gândindu-se ce facem noi, cu-o blândă
Nuia-mi măsoară orice-ntârziere.
Dar tu să stai de veghe; ca dobândă,
La miezul nopții vom gusta plăcere.
Se smulge din îmbrățișare, iese,
Și vine iar, purtând mâncări alese;
Traducere Ștefan Augustin Doinaș
vezi mai multe poezii de: Johann Wolfgang von Goethe