Dar ei sărutul dulce, joaca noastră
Îi par a fi-ndeajuns în ce ne leagă,
Atât de-ascultătoare, blândă, castă,
Mi-a dăruit făptura ei întreagă.
E tare fericită, și adastă
Acuma calmă, limpede și dragă.
Privind-o, chiar și pofta mea s-alină,
Sperând că meșterul o să-și revină.
Traducere Ștefan Augustin Doinaș
vezi mai multe poezii de: Johann Wolfgang von Goethe
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.