Însă, gândind mai mult la trista-mi soartă,
În suflet am simțit că-mi ard blesteme,
Râzând, cătându-mi mie însumi ceartă.
Dar vai! nimic nu se-ndrepta. În vreme
Ce ea dormea, și mai frumoasă. Moartă,
O lumânare-n fum părea că geme.
Zilei de lucru, orei de răscruce
Somnul odihnă vrednică-i aduce.
Traducere Ștefan Augustin Doinaș
vezi mai multe poezii de: Johann Wolfgang von Goethe
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.