Cum, la sfârșit, poemul cu renume
Ne-ndrumă-ntotdeauna spre-o morală,
Vă voi mărturisi ce vor anume
Să spună-aceste versuri la iuțeală:
Adeseori ne poticnim în lume;
Însă în toată marea ei sminteală,
Din două pârghii, care mișcă firea,
Mai mult ca datoria-i doar iubirea.
Traducere Ștefan Augustin Doinaș
vezi mai multe poezii de: Johann Wolfgang von Goethe
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.