Să mă părăsești vrei, lună?
Chiar acum ai fost aici,
Dar nori groși văd că de-adună,
Și dispari, dar simți – ce zici? –
Că eu sunt adânc mâhnit
Când pari stea ce-n slavă arde
Și-mi arăți că sunt iubit,
Chiar de-i draga mea departe.
Deci – mai sus! Mai luminoasă
Taie-ți drum, mai fermecată!
Inima, din piept să-mi iasă
Bate! Noapte minunată!
Traducere A. Covaci
vezi mai multe poezii de: Johann Wolfgang von Goethe