Lăsați-mi plânsul! Grănițat de noapte,
În nesfârșitul pustiu
Cămile dorm, călăuze la fel,
Socotind tăcut veghează armeanul;
Eu însă, alături, număr poștele
Ce mă despart de Suleika, reiau
Prelungitoarele, supărătoarele cotiri de drum.
Lăsați-mi plânsul! Nu-i nici o rușine.
Oameni ce plâng sunt buni.
N-a plâns Ahile după Briseis!
Xerses și-a plâns nebiruită oștire.
Pe iubitul său sinucis,
Alexandru l-a plâns.
Lăsați-mi plânsul! Lacrimi dau colbului viață.
Iată, crapă de ziuă.
Traducere Ion Pillat
vezi mai multe poezii de: Johann Wolfgang von Goethe
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.