Iar așterni pe scumpe văi
Luciul ceții vagi,
Gându-ntreg spre norii tăi
Liber mi-l atragi
Peste plaiul meu trecând
Ochiul tău senin
Argintește-n zare blând
Propriu-mi destin
Ce-l rezervi tremurător
Inimii de jar
Ca un spectru-aprinzi ușor
Fluviul solitar
Când în ierni cu nopți pustii
Morții îi jelești
Și când primăveri-mbii
Mugurii celești.
Fericit cel ce-a uitat
Lumea și-află-n zări
De cel drag îmbrățișat
Plin de desfătări
Tot ce omului, banal
Și ascuns ca duh,
Prin al inimii dedal
Fâlfâie-n văzduh.
Traducere Ștefan Augustin Doinaș
vezi mai multe poezii de: Johann Wolfgang von Goethe
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.