Cu plăcere ies din casă,
Loc de minunat popas,
Prin pădurea nu prea deasă
Să mă plimb cu leneș pas.
Pe stejari se cerne lună,
Se-ntrețes zefiri molâi
Și mestecenii-i adună
Nopții sfinte dulci tămâi.
Trece un fior prin suflet,
Inima topind-o, când,
Cu răcoarea-n răsuflet,
Noaptea-și lasă vălul blând.
Necuprinsă bucurie!
Totuși, cer sfânt, ți-aș lăsa
Mii de nopți – o noapte, mie,
Dacă draga mea mi-ar da.
Traducere A. Covaci
vezi mai multe poezii de: Johann Wolfgang von Goethe
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.