Să fiu voios, departe
De al luminii foc?
Dar scriu acum la carte
Și nu pot bea deloc.
Când m-a vrăjit ca-n vise,
Cuvinte n-am rostit.
Când limba se oprise,
Și pana s-a oprit.
Hangiule, paharul
Mai umple-mi! Spun, firesc:
Gândește, dând nectarul!
Se știe ce-mi doresc.
Traducere A. Covaci
vezi mai multe poezii de: Johann Wolfgang von Goethe
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.