Ah, ce poate-un om s-aștepte?
Să vrea clipe liniștite?
Să se cațere pe trepte?
E mai bine să se-agite?
Să-și mai nalțe-o casă încă?
Să trăiască-n cort și larmă?
Chiar și stâncile se sfarmă.
Nu stau toți într-o grămadă.
Fiecare afle-și locul,
Fiecare vadă-și jocul,
Iar când șade, să nu cadă.
Traducere Ștefan Augustin Doinaș
vezi mai multe poezii de: Johann Wolfgang von Goethe