Ah, apus cu-aripi stropite,
Cât le pizmuiesc de tare:
Căci prin tine-i pot transmite
Că absența lui mă doare.
Zvâcnetul elitrei tale
Iscă-n suflet dureri multe,
Floare, ochi, pădure, vale
Suflu-n lacrimi stau s-asculte.
A ta blândă adiere
Rana pleoapei o-nfioară;
Ah, m-aș stinge de durere,
Dacă nu le-aș vedea iară.
Fugi la el în grabă mare,
Varsă-n pieptu-i dulci cuvinte;
Dar ferește-l de-ntristare,
Chinul meu să nu-l frământe.
Spune-i doar atât: iubirea
Lui și viața mea sunt una,
Noi cunoaștem fericirea
Doar în doi întotdeauna.
Traducere Ștefan Augustin Doinaș
vezi mai multe poezii de: Johann Wolfgang von Goethe
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.