Fericită mi-e iubirea;
Prilejul ce te-a furat
Nu-l afurisesc: răpirea
Mult prea mult m-a bucurat.
Și, de fapt, răpire-i oare?
Liber mi te-ai dăruit,
E credința mea cea tare –
Eu pe tine te-am răpit.
Dragostea, cu voia dată,
Îți aduce nalt câștig,
Pacea, viața mea bogată
Ia-le! Bucuroasă-ți strig.
Nu glumi! Nu-i sărăcire!
Iubind, nu suntem bogați?
Cea mai mare fericire
E să stăm îmbrățișați.
Traducere Ștefan Augustin Doinaș
vezi mai multe poezii de: Johann Wolfgang von Goethe
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.