Ce-i mișcarea? Răsăritul
Bune vești mi-aduce oare?
Aripa-i, cu fâlfâitul,
Îi e rănii-adânci răcoare.
Se răsfață-n colb, în nouri
Ridicându-l și-alungându-l,
Spre butuci de vie – n roiuri,
Norul gâzelor mânându-l.
Scade-a soarelui arșiță
Și-n obraji mi-alină focul;
Și sărută-araci de viță
Peste dealuri și-n tot locul.
Foșnetul mi-aduce ale
Celui drag mii de saluturi;
Nici nu cade-amurg pe vale,
Că și simt mii dulci săruturi.
Fă ce știi... Slujește, -ncalte,
Vreun prieten, multmâhnitul;
Unde ard mari ziduri nalte
Mi-oi afla curând iubitul.
Viață proaspătă și boarea
Dragostei adevărate
Să mi-o dea doar răsuflarea
Gurii lui pe lume poate.
Traducere A. Covaci
vezi mai multe poezii de: Johann Wolfgang von Goethe
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.