Pe o culme ‘naltă,
De doruri purtată,
Zace-n pietate
Trainică cetate.
Și de-atâta dor,
Caută-mbietor,
Prin al său trecut,
Tot ce a pierdut…
Domnitorii mari
Soldații cei tari,
Caii cei vânjoși
În lupte faimoși.
Tot ce a pierdut
Caută prin trecut…
Înalta cetate
Către cer răzbate,
Purtând cu mult dor
Mândrul tricolor,
Arătându-și gloria,
Păstrându-și istoria.
Astăzi ne primește
Și ne povestește
Despre un trecut
Care a durut…
Zidurile-i mari
Ce s-au ținut tari,
Au răbdat război
Și vânturi și ploi,
Fiind cu demnitate
Trainică cetate…
În Neamț oglindește
Și se odihnește.
Căutând în van
Urma lui Ștefan,
Noi prin ea pășim
Ca să reclădim
Amintirea lui –
Dorul Neamțului.
vezi mai multe poezii de: Claudiu Românu
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.