Pustiul meu din suflet a zămislit ciulini,
Câmpie nemiloasă a vieţii care-i dusă,
Acolo deznădejdea îşi urlă nesupusă
Blesteme de-ntinare şi-atingere de spini.
Cerul gândurilor zilei se coboară dinspre astru
Și își strânge în crâmpeie nori ce-anunță un dezastru
Și îmi sprijin capul greu ca de plumb în palma caldă
Când în mâna cea de vânt briza mării mi se scaldă.
Împărtăşeşte-ne opinia ta:
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.