cum sufletul se usuca
spune-ti doar tie.
o, ganduri de duca,
ah, iubire tarzie!
O carte-mi tine-ades tovarasie
si-a mai ramas pe randurile ei,
ca pulberea de soare stravezie,
lumina unui gand din ochii tai.
Iubita mea, ți-am cumpărat un munte,
Am fost la târg, dar nu l-am luat pe bani,
Are păduri și râuri și o punte
În vârstă de un milion de ani...
E timpul sa te treci in viata umbrei
Unde sunt stranse cete de cuvinte
Unde un dor de tine te cuprinde.
Sunt turturi si sunt neclaritati la fereastra,
La fosta noastra locuinta de amant si de amanta,
Miroase a pamant zavorat intr-o glastra,
Se aud schiori care mor, in zborul pe panta.
Nu te-am intoxicat cu baliverne,
Așa simțeam și te-am considerat
Cea mai frumoasă, cu adevărat,
Iubire-ntre iubirile eterne.
Pe pământ idioțîi au arme,
Ei cu ele pot face orice,
Pe pământ bunul simt dacă doarme
În zadar întreba-veți de ce.
Ziua aluneca, tragand dupa ea
prin fereastra joasa, culorile joase,
de parca-ai fi impins-o cu mainile subtiri
pe care le-ai ridicat din imbratisarea mea.
Asta noapte n-am putut dormi
Poate m-au trezit greierii de-afara
Cantandu-si iubirile lor trecatoare de vara
Cu monotonul cri-cri.
Am exact vârsta la care Don Quijote și-a început aventurile,
am aceeași vârstă și iubesc lumea la fel,
nu-mi mai lipsește nimic.
Poate, un scutier îmi lipsește, dar nu-i nimic,