Cerneala putrezeste-n călimări,
În beciuri, vinul nostru reînvie,
Ca să miroasă a lăstari de vie
Și prin armuri ne trec stafii călări.
Adio, vară, pleacă-n ascunzișuri,
Noi suntem gata de-a cădea-ntr-o carte
Și de-a mai lăcrima către pietrișuri
De dor de tine și de dor de moarte.
Fericirea este asemenea
Unui tablou pointilist:
Mici puncte colorate
Fara legatura intre ele,
El cuprinse, dulce, sanul ei,
greu, puternic, si-i rapuse gura
cu sarutul lui - iar langa ei
arborii isi prelungeau faptura
Aparea in stele dintate
chipul tau de atunci, numai contur.
Noptile mele, in noptile mele.
Stam lungit pe zapada, privirea
Cu ochii-nchisi, eu te privesc mai bine,
caci alte lucruri dimprejur nu-i fura;
adorm si-n vis eu te zaresc pe tine
si-mi luminezi deodata noaptea sura.
atat de rar ne este data starea
de calm curat cand ninge si-mprejur e
o rariste de pini ori o padure
ca fumul ne-nconjoara departarea
As vrea sa fiu ca aerul usoara
si sa ma sui la cer si sa-l sarut
de bucurie ca se desfasoara
deasupra mea si-a ta si c-a facut
As vrea cu tine sa ma duc departe,
La Polul Nord, sub cerul de opal,
Cand gheata marii clare se desparte
In blocuri plutitoare de cristal.
Bine-ai venit, An nou!...
Bine-ai venit...
De cand te-astept aproape-am si albit...
Dar fiindca-mi intri-n casa-ntaia oara,