Oriunde până astăzi, ursitele v-au dus,
Orice identitate v-au dat, ca să vă mintă,
În Răsărit de sunteţi sau sunteţi în Apus
Străini de bună voie sau naţie murindă,
Să nu cădem în amănunte
şi să uităm esenţialul,
din râu în râu,
din munte-n munte,
Nu stiu daca ati aflat cu totii, oamenii milostivi si instariti
De batrana ce-a furat de foame un banal pachet de biscuiti.
Ea de acolo isi cumpara sarmana, ieftin alimentul preferat
Pana cand cu preturile astea, n-a mai avut bani si l-a furat.
Vai, printr-un vegetal abuz,
O iederă și un stejar,
Încremeniți, dansează blues
Și rădăcinile tresar.
Ioane, Ioane, Ioane, Ioane,
Ai murit ca milioane,
Gloanţe trupul tău l-au frânt,
Ioane, fără de mormânt.
Noptile, când îmi amintesc iarăși de noi,
totdeauna pe întuneric și amenințați totdeauna,
îmbrățișați sub ghilotină mereu,
totdeauna obsedați de timp și de noapte,
Din patru direcţii şi chiar din mai multe,
Un foşnet ş-un zgomot de paşi:
Trăsura cu domnul Mihai Eminescu
Se-aude venind către Iaşi.
E inca verde iarba pe coline
Si zilele nu s-au scurtat de tot
Si cineva cu-n sac in spate vine
De sus din munti ca de la un complot.
Doamnă a deşertăciunii
care n-ai să pleci-napoi
să vânăm lumina lunii
cu-ntunericul din noi.
Ascultaţi cum sună clopotele-n turlă ―
În turla albă-a negrei Mănăstiri ?...
Ascultaţi cum sună clopotele-n turlă,
Ca haitele de lupi flămânzi ce urlă ?...