Sunt ploaia...
Sunt doar eu, toamnă nu-i
M-am oprit din cântat
să privesc spre înalt,
Galben, gând tivit cu ceară
Letiția Adela
Câtă toamnă este-n toamnă,
Hic et nunc
Am îmbrăcat rochia pe dos.
Mama spunea că, te apără de gândurile rele
Pantum
Tresare o lăcustă brună, prin frunze verzi de liliac
În dimineața asta, august, în flori de nufăr mă dezbrac
Vers târziu
De câte ori m-adăpostesc
fotografie-ntr-un album, îmi pare-atâta de firesc trecutu'-acela fără drum, încât îmi vine să m-arunc în brațele acelui prunc, și să îl rog pe Dumnezeu să-i facă chip pe sânul meu...
Mute orizonturi
Nu-s veri fierbinți, brăzdate în privire,
Adânci, iluzii negre...Ochii tăi;