E liniștită noaptea în toamna timpurie,
E luna așezată pe cer , e aurie
Și bolta e străpunsă de-albastre licăriri
Când se destramă-n suflet un ghem cu amintiri.
Se-ascunde printre crengi un pui de vânt rebel
Și frunzele-l cuprind în zidul de castel
Ținându-l prizonier ca să nu îndrăznească
Să strice armonia din noaptea pitorească.
În umbrele-negrite de smoala nopții blânde
E-o licărire albă a amintirii crude
De pomi în plină vară ce-împrăștiau răcoare
Și țineau piept eroic în arșiță, sub soare.
E liniștită noaptea, septembrie e blând,
Privirea de la lună se va muta-n curând
La patul ce promite odihna îmbrățișată
Cu visele trimise de steaua luminată
De amintiri uitate sau de trăiri fecunde
Din ziua ce s-a dus și-n tine se ascunde.
vezi mai multe poezii de: Ina M.
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.